INSOLVENTA - ce inseamna, procedura si metode de prevenire

Pentru a intelege, insa, mai bine fenomenul insolventelor este nevoie sa analizam situatia reala a acestora asa cum o arata datele oficiale. Numarul companiilor insolvente in primul semestru din 2019 a scazut cu 33% comparativ cu aceeasi perioada a anului anterior, cu 3.058 de proceduri noi de insolventa, 4.562 de insolvente raportate in semestrul I al anului 2018. Rezultatele Coface confirma faptul ca una dintre principalele cauze care au alimentat riscul intrarii in insolventa a fost deteriorarea lichiditatii, care a fost compensata prin extinderea creditului furnizor.

Pentru o companie, fie ca se afla in faza de start up sau intr-o etapa de crestere sustinuta a operatiunilor, intelegerea insolventei cu toate implicatiile sale este necesara pentru a putea preveni declararea acesteia.

Despre insolventa - pe scurt

Insolventa reprezinta situatia in care o companie ajunge in momentul in care este in imposibilitatea de a-si plati datoriile. Practic, procedura de insolventa poate fi demarata odata ce patrimoniul debitorului nu are o valoare suficienta astfel incat sa onoreze plata datoriilor certe, lichide si exigibile. Insolventa atrage dupa sine o imagine problematica a firmei, genereaza neincredere in randurile partenerilor si ale potentialilor asociati.

Pentru a iesi din starea de insolventa este nevoie de identificarea acelor metode si resurse necesare redresarii financiare evitand astfel falimentul. Acesta din urma este procedura care se aplica debitorului in momentul in care nu mai exista solutii de redresare a activitatii acestuia, ci doar incheierea activitatii.

Cauzele care alimenteaza riscul intrarii in insolventa sunt diverse de la deteriorarea lichiditatii, care este compensata prin extinderea creditului furnizor, pana la gestionarea gresita a finantelor sau lipsa de reactie la schimbarile in comportamentul de consum sau tendintele pietei.

Procedura insolventei - ghid practic

Procedura insolventei este una colectiva, generala, indreptata asupra debitorului, avand ca unic scop achitarea datoriilor prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea patrimoniului (faliment). Aceasta procedura pune la dispozitia debitorului si posibilitatea de a readuce firma in starea financiara anterioara declinului, prin reorganizare, in cazul in care exista premise de redresare a activitatii acestuia, iar creditorii si judecatorul sindic sunt de acord cu planul de reorganizare propus de debitor.

In primul rand, procedura incepe pe baza unei cereri, asa cum este definita in Legea nr. 85/2014 si care poate fi formulata atat de debitor sau de creditorii acestuia, cat si de alte persoane sau institutii prevazute de lege. In cazul in care debitorul sau un creditor se opun inaintarii acestei cereri, judecatorul va solutiona cererea.

Din momentul deschiderii procedurii generale, administratorii trebuie sa depuna diligentele necesare pentru a aduca firma pe linia de plutire, pe baza unui plan bine stabilit. In caz contrar, acestia sunt pasibili de lichidarea si inchiderea societatii dupa perioadele de observatie impuse de lege (potrivit Legii 85/2014 perioada de observatiei este de 1 an).

Odata cu declansarea reorganizarii judiciare, ca parte a procedurii generale, debitorul trebuie sa faca tot posibilul pentru a pune imediat in aplicare schimbarile prevazute in plan. In caz contrar, judecatorul sindic sau creditorii pot cere declansarea procedurii falimentului.

Procedura insolventei este inchisa de indata ce debitorul si-a achitat toate datoriile asumate in planul de reorganziare fata de creditori. In cazul in care societatea parcurge toata perioada destinata reorganizarii fara a obtine un rezultat pozitiv, aceasta intra in faliment.

In cazul falimentului, bunurile vor fi vandute de catre un lichidator, sub atenta supraveghere a judecatorului sindic. Sumele incasate vor fi impartite creditorilor, conform tabelului de creante intocmit inainte de executarea planului de redresare financiara.

Metode de prevenire a insolventei

Pevenirea insolventei presupune, in primul rand, un management eficient al activitatii de la realizarea unor bugete realiste si mentinerea unui echilibru intre cheltuielile si veniturile companiei, pana la urmarirea permanenta a fluxului de numerar.

Pe de alta parte, intr-un context in care companiile sunt tot mai indatorate si au presiuni mai mari pe lichiditate, monitorizarea sistematica si periodica a partenerilor de afaceri contribuie la bunastarea financiara si la identificarea la timp a eventualelor vulnerabilitati care pot afecta un business.

Printr-o evaluare specializata a partenerilor actuali sau potentiali poti afla situatia financiara a acestora, precum si iminenta declansarii unor proceduri de insolventa impotriva acestora, pentru a lua cele mai bune decizii referitoare la neinceperea colaborarii cu acestia, sau chiar incetarea colaborarii.